Post Doctoral

Dans cet article on analyse le procès de l'institutionnalisation de la formation historique supérieure en URSS. On met en relief les directions de la politique de l'Etat soviétique dans le domaine de la formation historique supérieure et de la science historique. On a apporté les preuves de l'intervention grossière du parti-Etat et de l'homme-Etat-Staline dans l'activité didactico-scientifique des écoles supérieures et des centres de recherches. Par le prisme des procès de l'institutionnalisation de la formation historique supérieure et de la science historique on découvre la politique de l'Etat soviétique d'idéologisation et de répression de la science historique, d'établissement du marxisme comme base idéologique de l'enseignement et de la recherche Atitudinea societăţii faţă de trecutul său reprezintă o importantă condiţie a existenţei sale. În trecut se găsesc originile, bazele fiecărei epoci istorice; prin urmare, societatea nu poate să nu ţină cont de aceasta la rezolvarea multiplelor probleme de ordin politic, social-economic etc. Trecutul este un element indispensabil al conştiinţei istorice a popoarelor. A distruge conştiinţa istorică, a o fragmenta înseamnă a pune bazele autodistrugerii unei naţiuni. Lovitura de stat în Rusia din anul 1917 a determinat instaurarea, pe o durată de şapte decenii, a monopolului marxist-leninist asupra procesului de scriere şi interpretare a istoriei. " Destinul muzei Clio a fost încătuşat de urmările revoluţiei condusă de Lenin, apoi de directivele trasate de Stalin. Astfel, practic întreaga concepţie despre istorie, ca şi libertatea celui care o scria, a fost anulată " [1]. Revoluţia a marcat descompunerea structurilor socioculturale, a determinat nefast destinul a zeci de popoare, cu manifestări relativ diferite în anumite perioade ale regimului sovietic. În prezentul articol ne-am propus drept scop să analizăm procesul instituţionalizării învăţământului istoric superior şi a ştiinţei istorice sovietice în perioada 1917-1938 – oficializarea şi organizarea studierii/ cercetării istoriei prin prisma ideologiei marxist-leniniste, subordonate organelor de partid şi de stat. Totodată, vom cerceta procesul de formare şi dezvoltare a sistemului de pregătire a istoricilor marxişti (cadre de partid, didactico-ştiinţifice şi propagandistice) pentru fundamentarea şi justificarea ideologiei comuniste, şi a regi-mului instituit în URSS şi de instituire a unui control total asupra activităţii istoricilor şi procesului didactico-ştiinţific. Procesul instituţionalizării învăţământului istoric superior şi ştiinţei istorice se desfăşura printr-un şir de acţiuni întreprinse de puterea sovietică: a) lichidarea vechilor şi crearea noilor instituţii de învăţământ superior de predare/învăţare a istoriei; b) crearea centrelor ştiinţifice noi de cercetări şi transformarea celor vechi în instituţii marxist-leniniste; c) formarea şi consolidarea sistemului de propagandă; d) atragerea reprezentan-ţilor vechii şcoli în şcoala marxistă şi înlăturarea istoricilor incomozi etc. Acţiunile enumerate aveau caracter ideologic şi propagandistic, creându-se de fapt sistemul de propagandă şi agitaţie. Totodată, propaganda marxist-leninistă se desfăşura în strânsă legătură cu activitatea " ştiinţifică " , pregătind şi argumentând tezele ideologice ale partidului-stat. Deşi putem evidenţia mai multe direcţii în procesul instituţionalizării, totuşi se evidenţiază tranşant o singură politică (multiaspectuală) a regimului sovietic faţă de învăţământul istoric superior – formarea şi consolidarea sistemului instructiv-educativ, de pregătire a specialiştilor în domeniul ştiinţei istorice-marxiste, şi subordonarea acestuia Partidului-stat, în vederea manipulării maselor, argumen-tării şi justificării regimului instituit. În atenţia cercetătorilor au fost până în prezent diverse aspecte ale evoluţiei învăţământului istoric superior din URSS, relaţiilor partidului-stat cu ştiinţa istorică şi savanţii din domeniu, instituţionalizării învăţământului istoric superior şi ştiinţei istorice. Istoriografia din fosta URSS a avut de înregistrat rezultate " semnificative " ale impactului său cu puterea sau cu anumite curente politice şi sociale influente în zona habitatului şi a activităţii istoricilor. Situaţia de colonie a republicilor unionale a determinat, pentru cercetătorii locali, o aservire aproape fără excepţii a acestora de către putere. În cadrul acesteia, se evidenţiază câteva tendinţe: a) studii referitoare la istoria universităţilor, în care autorii elucidează evoluţia universităţilor din URSS,

In this article the models of science and that of the historian in the Soviet society is researched. The author concludes that the historical science and the whole society as well, were transformed into a closed system, which lost its possibi-lities of developing itself. But the Soviet Historiography, fused with the policy and ideology, has become a component part of the totalitarian system. As a result, there was produced an unprecedented phenomenon in the history of the world culture – the phenomenon of the repressed science, it itself being not only the object of repression, but also their subject. The historians have become accomplice as well as victims of the totalitarian regime, the extollers of the reac-ting policy, faithful slaves of the leading elite.

This article is dedicated to the study of the XXth Congress of the CPSU consequence about higher historical education. Author comes to conclusion that the XXth Congress of the CPSU resolutions had contradictory consequence in science and education domain. Higher education activity depended on political stream of party leaders, science obtaining just a " restricted freedom ". After 1956 the Soviet state continued the repressive policy toward inconvenient intelligentsia also history was passed over because it was not as necessary for soviet regime as physics and biology which brought the reduction of didactic staff in pedagogical Faculties (including historical). In didactic and student staff medium has prevail party leadership directives expectation regarding raised or investigated problems resolution. Ştiinţa şi învăţământul istoric superior din statul sovietic, în perioada anilor 1956-1965, a suferit un ansamblu de transformări în ce priveşte conţinutul şi calitatea procesului ştiinţifico-didactic. Evenimentul ce urma să clarifice perspectivele dezvoltării nu doar a învăţământului şi ştiinţei istorice, dar şi a întregii societăţi sovie-tice, a fost Congresul XX al PCUS (Moscova, 14-25 februarie 1956). La Congres s-a dat citire bilanţului celui deal cincilea cincinal, au fost aprobate directivele pentru cel deal şaselea cincinal (1956-1960) şi a fost înaintată sarcina de a ajunge şi întrece ţările capitaliste " în termene istorice scurte " [1]. Cu referire la învă-ţământul superior, Congresul înainta drept sarcini: îmbunătăţirea pe toate planurile a calităţii pregătirii spe-cialiştilor pe baza legăturii strânse a învăţământului cu producţia, repartizarea corectă a instituţiilor de învăţământ superior pe ţară, apropierea lor de producţie [2, p.3]. Congresul a mai considerat necesar de a întări legătura instituţiilor de cercetare cu producţia, de a le concentra eforturile creative spre soluţionarea celor mai arzătoare probleme, de a ridica rolul ştiinţei în realizarea sarcinilor construcţiei comuniste [3, p.3]. Directivele au provocat unele schimbări esenţiale în domeniul învăţământului superior în ansamblu în Uniunea Sovietică. Transformările ţin mai mult de modul de pregătire a specialiştilor, numărul de abiturienţi şi absolvenţi, structura şi conţinutul procesului de studii. Evenimentul ce urma să transforme societatea sovietică şi nemij-locit ştiinţa şi învăţământul istoric trebuia să aibă loc abia în ultima zi a Congresului. Pentru a pregăti dele-gaţii la Congres să asculte raportul lui Hruşciov şi pentru a se evita evoluţii nedorite ale evenimentelor, la 9 februarie 1956 Prezidiul CC al PCUS a decis să informeze delegaţii la congres despre " documentele nepub-licate ale lui V.I. Lenin " , expediindu-le: Testamentul şi Scrisoarea cu privire la problema naţională [4, p.352]. În aceeaşi zi, a fost numit drept raportor N.S. Hruşciov, [5p.352] iar la 13 februarie 1956 s-a decis de a des-făşura şedinţa din ultima zi, cu uşile închise [6]. În dimineaţa zilei de 25 februarie s-a desfăşurat şedinţa închisă a Congresului, la care N.S. Hruşciov a dat citire raportului Cu privire la cultul personalităţii şi consecinţele sale. Şedinţa nu a fost stenografiată, au fost fixate doar etapele desfăşurării şi hotărârea de la sfârşit. Hruşciov acuza pe Stalin de numeroase crime şi încălcări ale legilor, în abatere de la principiile leniniste a conducerii colective [7, p.353-379]. De asemenea, N. Hruşciov a prezentat Testamentul politic al lui V.I. Lenin, care se ţinea secret până la acel moment, şi analizându-l a pus începutul campaniei de reevaluare critică a activităţii lui Stalin. Au fost scoase la iveală dovezi ale fărădelegilor şi represiunilor în masă din perioada stalinistă, care au început să fie privite ca abatere de la " normele leniniste ale vieţii de partid şi stat ". A fost declarat deschis despre greşelile lui Stalin în perioada de început al Războiului Germaniei împotriva URSS şi despre încălcarea principiilor leniniste cu privire la problema naţională [8, p.141-164]. În acelaşi timp, nu a fost atinsă esenţa sistemului comunist, iar multe acţiuni dure ale lui Stalin au fost aprobate şi justificate. Tendinţa de a reduce problema la particulari-tăţile de caracter ale lui Stalin, a prezenta represiunile de masă drept întâmplare istorică se observă în raport (de asemenea, şi în Hotărârea CC ce a urmat după Congres, la 30 iunie 1956) [9, p.353-379]. După ce Hruşciov şi-a finisat Raportul, s-a hotărât ca dezbateri pe marginea lui să nu aibă loc. N.Bulganin a dat citire Proiectului de Hotărâre care a fost aprobat cu unanimitate de voturi. Prin Hotărârea Congresului XX se aproba conţinutul şi prevederile raportului CC al PCUS prezentat de N.S. Hruşciov şi ordona: " CC al PCUS să întreprindă acţiuni 53

Această carte este despre interacţiunea dintre politică (ideologia comunistă, politicile statului, regimul represiv, sistemul administrativ de comandă) şi istorie (educaţia şi ştiinţa istorică) în Uniunea Sovietică.
În monografie se analizează modul în care a fost formată la populația autohtonă din RSSM identitatea etnoculturală moldovenească prin intermediul științei și educației istorice. Lucrarea demonstrează că identitatea națională a moldovenilor a fost formată prin studierea unei istorii falsificate, propaganda ideologiei utopice marxiste în rândul populației din RSSM – în sistemul educațional și de cercetare. Este elucidată modul în care istoria națională, a fost integrată în cadrul istoriei URSS- ca parte  componentă a unui spațiu istoric diferit de cel românesc și european – aceasta are consecințe asupra conștiinței politice a populației din Republica Moldova și în prezent.

This article highlights the Soviet state policy on the ethnic composition of the scientific-didactic and student body at faculties of history in the MSSR in 1944–1965. It is shown that in the early post-war years the majority of the students who were studying in higher education institu-tions were of foreign origin. In this period state policy was not loyal to increasing the number of local students. Only at the beginning of the 50s the number of local students and teachers began to rise. Faculties of history were always under control of the governmental and party organs.

Materialul didactic Istoria românilor și universală în scheme și ta-bele: I. Preistoria și Epoca Antică este un compendiu elaborat în baza unei vaste literaturi didactico-științifice din țară și de peste hotare. Tabelele și schemele prezentate sistematizează cunoștințele ce re-flectă conținuturile curriculare la istorie referitoare la epocile Preis-torică și Antică, conferă un caracter interactiv și problematic conți-nuturilor studiate, suscitând interesul și, în același timp, reflectând în ansamblu materialul studiat. Utilizarea schemelor și tabelelor la lecțiile de istorie contribuie la formarea competențelor curriculare. Materialul didactic poate fi folo-sit, de asemenea, pentru studierea individuală a temelor, pregătirea pentru examenul de bacalaureat la istorie și admiterea la facultăţile de Istorie, Știinţe politice, Relaţii internaţionale, Drept.

Materialul didactic Istoria românilor și universală în scheme și tabele: IV. Epoca Contemporană este un compendiu elaborat în baza unei vaste literaturi didactico-științifice din țară și de peste hotare. Tabelele și schemele prezentate sistematizează cunoștințele ce reflectă conținuturile curriculare referitoare la Epoca Contemporană, conferă un caracter interactiv și problematic conținuturilor studiate, suscitând interesul și, în același timp, reflectând în ansamblu materialul studiat.
Utilizarea schemelor și tabelelor la lecțiile de istorie contribuie la formarea competențelor curriculare. Materialul didactic poate fi folosit, de asemenea, pentru studierea individuală a temelor, pregătirea pentru examenul de bacalaureat la Istorie și admiterea la facultăţile de Istorie, Știinţe politice, Relaţii internaţionale, Drept.

CUPRINS Aspecte teoretice și practice ale lucrului cu sursele istorice: (1) Testul 1. Conferinţa de Pace de la Paris și noua ordine internaţională (15) Tema 2. Statele Unite ale Americii (18) Testul 3. Marea Criză economică (1929-1933) (21) Testul 4. Marea Britanie în perioada interbelică (23) Testul 5. Franța în perioada interbelică (26) Testul 6. Germania în perioada interbelică. Totalitarismul de dreapta: nazismul în Germania (28) Tastul 7. Totalitarismul de dreapta: fascismul în Italia (30) Testul 8. Rusia sovietică/URSS (33) Testul 9. RASSM (37) Testul 10. România în perioada interbelică (40) Testul 11. State autoritare din Europa Centrală și de Est în perioada interbelică (43) Testul 12. Relațiile internaționale în perioada interbelică (45) Testul 13. Pactul Ribbentrop-Molotov și consecințele lui pentru țările Europei (48) Testul 14. Formarea RSSM (51) Testul 15. Al Doilea Război Mondial (55) Testul 16. România, Basarabia şi Transnistria între 1941 şi 1944 (57) Testul 17. Relațiile internaționale în perioada postbelică (60) Testul 18. Fondarea ONU și rolul ei în lume (64) Testul 19. Marea Britanie, SUA și Franța în perioada postbelică (66) Testul 20. Italia, Germania și Japonia în perioada postbelică (69) Testul 21. Statele cu regimuri comuniste din Asia (72) Testul 22. Statele cu regimuri comuniste din Europa Centrală și de Est (74) Testul 23. România şi Republica Sovietică Socialistă Moldovenească în perioada postbelică (78) Testul 24. URSS în perioada postbelică (81) Testul 25. Republica Moldova în perioada postsovietică (83) Testul 26. Uniunea Europeană. Republica Moldova și UE (86) Testul 27. Cultura universală în perioada interbelică (89) Testul 28. Cultura românească interbelică (91) Testul 29. Cultura şi ştiinţa în perioada postbelică (94)