Sari la conținut

Portocal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Portocal
Portocal
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Diviziune: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Subclasă: Rosidae
Ordin: Sapindales
Familie: Rutaceae
Gen: Citrus
Specie: C. × sinensis
Nume binomial
Citrus × sinensis
Osbeck

Portocalul dulce (Citrus sinensis) este un arbore fructifer din genul Citrus, care face parte din familia Rutaceae. Este vorba despre un arbore de mărime mijlocie, dar în condiții optime poate ajunge la 13 m înălțime[necesită citare], are coroana mare, rotundă sau piramidală, cu frunze ovale de 7–10 cm cu margine dreaptă și ramuri care uneori au spini mari de 10 cm. Florile sunt albe parfumate, care apar izolat sau în buchet. Fructul este Portocala dulce. Sustantele active: hesperidina, pectina • Acidul: ascorbic, citricAlcaloizi: Betadina • Zaharuri: fructoză, galactozăVitamine (B2, B1, B6, și C) • Minerale: fier, calciu, magneziu, fosfor, potasiu, sodiu, zinc (în fruct)

Caracteristici

[modificare | modificare sursă]

Portocalul a fost considerat în mod tradițional ca specia C. sinensis din genul Citrus. Lămâiul, Lima și Portocalul amar (Citrus aurantium) aparțin aceluiași gen. Investigații recente au demonstrat că majoritatea acestor pomi fructiferi sunt în realitate hibrizi produși din Pomelo (Citrus maxima), mandarina (Citrus reticulata) și Chitra (Citrus medica), iar numele științific corect este (Citrus sinensis). Vechiul nume, fără specificația de hibrid, se folosește încă mult.

Etimologia și origine

[modificare | modificare sursă]

Portocalul are origine în India, Pakistan, Vietnam, sud estul Chinei și a fost adus de arabi în occident. În sanscrită se numea nâranga (probabil de origine darvidică, nu ariană; în tamilă naru înseamnă parfum. Din India a trecut în Arabia unde se numea naranj și apoi în sudul Franței, numit naurange (pronunțat noránj)

Portocale şi Flori
Portocale şi Flori

In nordul Italia "naranza" său "aranza" şi "arancia" in Italiană. Apoi în engleză și franceză s-a transformat în orange. Nu în toate limbile se folosește acest nume, în olandeză se numește „sinaasappel” „măr chinezesc”, iar în română, portocală.

În limba română denumirea pomului fructifer portocal provine de la denumirea fructului său, portocală, împrumutată din limba greacă modernă, portokálli, în alfabetul grec, πορτοκάλι, „portocală”[1]. Toate cuvintele provenite din această denumire (de exemplu „portakal” în limba turcă sau „portacola” în limbile italice de sud precum siciliana și dialectul din Abruzzo şi clar "portocale" din Irpinia) au ca origine cuvântul arab البرتقال (portogal), care el însuși apare în sec. VIII în Spania musulmană, referindu-se inițial la gurile râului Duero, de la care se trage și numele țării Portugalia. Această denumire provine din limba latină târzie portus calles : „liman unde navele pot fi trase pe uscat” și este atestată în secolul VI.[2]

Întrebuințare și calități

[modificare | modificare sursă]

Cultivarea acestui arbore face parte din agricultura multor țări, în Statele Unite (Florida și California), cea mai mare parte din țările mediteraneene, alte țări: Brazilia, Costa Rica, Belize, Cuba, Pakistan, China, India, Iran, Egipt, Turcia și Africa de Sud. Crește în general în regiuni umede. Înghețul prelungit sub 0°C, afectează fructul și calitatea acestuia. Se cultivă ca arbore agricol și ornamental.

Valoare nutritivă

[modificare | modificare sursă]

Portocalele conțin vitaminele A și C, fier, calciu și potasiu, având un rol important în dezvoltarea sistemului imunitar al organismului, iar prin antioxidanții componenți reduc efectele îmbătrânirii. Mineralele conținute contribuie la scăderea tensiunii arteriale, reduc riscul de infarct și de accident vascular, ajută la menținerea ritmului cardiac regulat și oferă energie organismului.

Potrivit FAOSTAT principalele producătoare de portocale (tone) în 2005 au fost:

1. Brazilia 17.804.600
2. Statele Unite 8.266.270
3. Mexic 3.969.810
4. India 3.100.000
5. Italia 2.533.535
6. China 2.412.000
7. Spania 2.149.900
8. Iran 1.900.000
9. Egipt 1.789.000
10. Indonezia 1.311.703

Varietăți comestibile

[modificare | modificare sursă]

Există o mare varietate de portocali cu mari diferențe, fundamentale pentru calitatea și gustul fructului, care variază de la dulce la acru. Specia Citrus aurantium produce portocale amare utilizate pentru fabricarea băuturilor, marmeladelor și prăjiturilor.

Caracterizat prin fructul lui mare și fără semințe cu coacere precoce, cu orificiul (buricul) așezat în zona opusă pedunculului. Nu este recomandat pentru sucuri.

Portocal în Galicia (Spania)
  • Bahianinha Baianina piracicaba. Arbore mic, apărut probabil printr-o mutație spontană de Navel Bahia. Este o varietate braziliană și se adaptează bine în regiunile călduroase.
  • Fishe
  • Gillemberg. Nu se cunoaște originea acestei varietăți, a fost descoperită de Gillemberg în 1985. Are un gust foarte bun.
  • Lane Late. Detectată în 1950 printr-o mutație spontană în proprietatea lui L. Lane, în Australia. Practic 50% din producția Navel este de Lane Late.
  • Leng
  • Navelate
  • Navelina
  • Newhall
  • Palmer
  • Skaggs Bonanza
  • Thomson
  • Bahia sau Washington
Varietate Navel
Fructe crude
  • Ambersweet
  • Belladonna
  • Verna
  • Cadenera
  • Castellana
  • Delta Seedless
  • Hamlin
  • Marrs
  • Midknight
  • Natal
  • Ovale
  • Parson Brown
  • Pera
  • Pineapple
  • Salustiana
  • Shamouti
  • Trovita
  • Valencia
  • Westin
  • Barberina
  • Valencia cutter

Grupul Sânge

[modificare | modificare sursă]
  • Doble fina
  • Maltaise sanguine
  • Moro
  • Sanguinelli
  • Sanguinello
  • Torocco
  • Tomango
  • Washington sanguina

Grupul Sucrenias

[modificare | modificare sursă]
  • Succari
  • Sucreña
  • Lima
  • Mosambi
  1. ^ Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române
  2. ^ „Rechiarius” (rege al Suevilor) „ad locum qui Portucale appellatur, profugus regi Theudorico” (rege al Vizigoților) „captivus adducitur: quo in custodiam redacto, caeteris qui de priore certamine superfuerant, tradentibus se Suevis, aliquantis nihilominus interfectis, regnum destructum et finitum est Suevorum”, relatează cronica lui Idácio de Chaves - vezi http://www.thelatinlibrary.com/hydatiuschronicon.html.  Parametru necunoscut |arquivourl= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |arquivodata= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |titulo= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |acessodata= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |língua= ignorat (ajutor); Lipsește sau este vid: |title= (ajutor) și „Leite de Vasconcelos, José. Cale e Portucale. Opúsculos Vol. V – Etnologia (Parte I) Lisboa, Imprensa Nacional, 1938” (PDF) (în Portuguese). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . .
  • Font de Mora, R., El naranjo, su cultivo, explotación y comercio, España.
  • Saunt, James (citricultor), Variedades de cítricos del mundo, Editorial Sinclair, Valencia (España), 1992
  • Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2007. ISBN 978-973-675-307-7

Legături externe

[modificare | modificare sursă]